Zânele sunt semidivinități feminine, adesea nominalizate atributiv, prezente în mai multe mitologii populare. În mitologia românească, acestea sunt de 2 categorii morale: bune și rele. Zânele bune sunt preponderente numeric și categorial, sunt fecioare frumoase, zvelte, foarte tinere, năzdravăne, prielnice omului cinstit și având totdeauna soluțiile esențiale pentru dificultățile ori impasurile inevitabile de care este asaltat eroul arhetipal (de obicei Făt-Frumos).
Natură[]
Zânele bune sunt socotite ca născându-se din flori. Zonal, numărul lor e variabil: fie 3 (surori) sau 12, fie nenumărate. Cazurile de hierogamie sunt rare, dar posibile: unele zâne îndrăgostindu-se de Făt-Frumos, erou muritor, dispar și lasă o chemare, iar însoțirea devine cu putință după ce el săvârșește mai multe încercări supraomenești (sau inițiatice); cazurile inverse se efectuează prin viclenia lui Făt-Frumos, care fură veșmintele unei zâne aflate la scăldat. Totuși zânele bune au limite în bunăvoință și uneori pedepsesc îndeosebi pe cel care le calcă un tabu declarat (de exemplu, intrarea neîngăduită pe un teritoriu controlat de zâne), pedeapsa curentă fiind orbirea.
Zânele rele sunt uneori bătrâne, urâte, uscățive, alteori tinere, ispititoare, dar sadice față de oamenii îndrăzneți. Acestea sunt adesea confundate cu Ielele, însă prin contaminare, căci sunt divinități structural și atributiv diferite.[1]
Zânele în ufologie[]
Mult timp s-a pus întrebarea dacă zânele sunt reale. Spre deosebire de fantome cu care mulți oameni au avut experiențe personale, întâlnirile moderne cu zânele sunt aproape inexistente. S-ar părea că zânele există doar în folclor. Însă o nouă teorie credibilă afirmă că întâlnirile cu zâne sunt de fapt destul de comune, dar sunt înțelese şi explicate greșit. Conform acestei teorii, fenomenele OZN sunt de fapt fenomene cu zâne.
John Keel, autor al unor cărți despre OZN-uri cum ar fi Profețiile Omului Molie (The Mothman Prophecies, 1975) sau The Cosmic Question (1978), a ajuns la concluzia că în cadrul fenomenului OZN nu este vorba de extratereștri, ci despre inteligențe terestre non-umane care au existat pe pământ și au interacționat cu oamenii de-a lungul istoriei. Aceste inteligențe terestre non-umane par să ia diferite forme și sunt lipsite de substanță solidă. Întrebarea care se ridică este care este adevărata natură a acestor "pământeni".
În cartea sa Pașaport pentru Magonia din 1965, Jacques Vallée afirmă că extratereștrii și navele lor spațiale au lăsat în urma lor un puzzle care a însoțit omenirea din totdeauna, iar elfii, zânele, demonii și vizitatorii din spațiu au avut mereu aceeași origine.
Vezi și[]
Referințe şi note[]
- ↑ Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Albatros, Bcurești, 1983